Învațăm a deosebi salatele.

https://i2.wp.com/bucatariadianei.com/wp-content/uploads/2016/12/salad-mix.jpg?fit=1751%2C1189



În bucătăria contemporană, salatele și verdețurile ocupă un loc foarte important datorită varietății, culorilor, proprietăților nutriționale și nu în ultimul rând al gustului deosebit pe care îl conferă fiecare frunză a acestor minunate plante. Diferite ca proveniență sălbatice sau cultivate sau diferite ca gust arome blânde sau mai aspre cu gust amărui toate vin în a ne îmbogăți meniul zilnic cu o bombă de vitamine și a ne face masa colorată și savuroasă.

Andiva1
. Andiva – (Cichorium intybus)- ceea ce la noi se comercializează sub denumirea de andivă este de fapt o varietate de cicoarei cultivată la îtuneric, de aceea are frunzele albite. Are un gust puternic amărui, forma conică cu frunze albe care spre vârfuri se colorează în galben sau roșu. Se foloseste în mixuri de salate pentru a evita gustul puternic amărui și pentru a da o culoare frumoasă, sau se foloseste doar ea în salată dar combinate cu fructe sau cu branzeturi puternice tot pentru atenuarea gustului.


Salata batavia


2. Salata Batavia- este înrudită cu salata Iceberg, având un gust similar. La prima vedere ea seamana foarte mult cu salata verde obisnuita sau lăptuca. Salata formeaza căpățâni mari, moderat de dense, cu frunze verzi închis batând spre maroniu cu marginile crețe si o textură crocantă și puțin mai aspră decât laptuca comună.


 


Salata Butterhead


3. Butterhead (Boston sau Bibbs) – formează căpățâni afânate, nu la fel de compacte ca aisberg, cu frunze care au o textură netedă ca cea a untului de aici și denumirea”Butterhead- cap de unt”. Cel mai bine este cunoscută sub denumirea simplă de salată verde. Are o aromă mai stearsă de accea este forte bine sa fie acompaniată de alte salate cum ar fi radicchio sau andivele.


Salata Pechin


4. Salata Chinezească (Lactuca sativa,var. asparagina) – are formă conică cu frunze verzui foarte deschise la culoare. Frunzele sunt destul de tari ele având o consistență undeva între varză și salată si au un gust puțin amărui. La noi i se mai spune salată Pechin.


Frisee sau salata frantuzeasca


5. Frisee (salata frantuzească) – frezie sau escarole sunt salate creșe cu frunze verzi care spre mijloc devin de culoarea untului. Au un gust putin amar (fiind din familia andivelor), de obicei se folosesc în mixuri de salate pentru a le atenua gustul, pentru a da volum salate.La noi este destul de scumpă.


Iceberg salata


6. Iceberg – Este originară din California și este o rudă apropiata a lăptucii. Are o forma sferică, cu o căpățână tare și fermă ca cea a verzei, frunze de culoare verde deschis, crocante si cărnoase ce se țin bine legate și compacte, au un gust destul de “moale”.


Salata cos


7. Salata Cos- sau salata română, nume care provine atât de la insula grecească Kos, acolo unde cultivarea ei a fost consemnată pentru prima oară, cât si de la cuvantul arab “cos” care denumeste salata. A ajuns in Europa în perioada Imperiului Roman de unde și numele de Română. Salata formează o căpățână înaltă și compactă cu frunze lungi și crocante cu un gust puțin amărui, au nervuri mari și sunt foarte fragede.


Lollo Rosso


8. Salata Lollo Rosso – ca și salata “Oak Leaf-Frunza de Stejar” și salata Lollo Biondo face parte din familia salatelor cu frunze libere, salate fără căpățână, frunzele lor crescând direct din cotor. Frunzele sunt crețe și au un gust ușor amărui cu o textura foarte fragedă.


Radicchio


9. Radicchio – este de fapt cicoarea italiană, o salată cu forma rotundă, cu frunzele de culoare mov-roșiatic cu nervuri albe. Are un gust destul de pregnant, usor amarui, de aceea merge bine în combinații de salate..


Spanac


10. Spanacul (Spinacea oleracea) – plantă erbacee cu frunze puțin țuguiate, ferzi și foarte cărnoase se consumă crude în salata,mai ales cele tinere, dar și în supe și ciorbe. Conține multe minerale si vitamine, cum ar fi A si C. în gastonomie preparatele care au la baza spanacul se numesc a la florentine.


Sardul elvetian


11. Şardul elveţian-Şardul roşu (Beta vulgaris) – este o plantă care face parte din familia sfeclei, tulpina și funzele sunt părțile comestibile. Planta apare într-o varietate foarte mare, una dintre cele mai utilizate în gastronomie este aceasta de culoare rosie, datorita acestei caracteristici este atât de căutată. Pe piața noastră nu prea se gaseste, ea mai apărând în diverse mixuri de salată ce se comercializează în supermarketuri.


Cicoare verde


 12. Cicoarea (Cichorium intybus, var.foliosum) – apare într-o varietate foarte mare de plante cultivate și nu numai, există varietăți cu frunze verzi și cu frunze roșii de obicei cele cu frunze verzi sunt cele salbatice, ele având formă asemanatoare frunzelor de păpădie.


Cresonul


13. Cresonul – face parte din familia Cruciferae, are o aromă destul de piperată (este înrudit cu muștarul), crește în râurile de munte din America si Europa, dar la fel de bine poate fi cultivat în sol dacă este bine irigat. De cele mai multe ori în comerț se găsește de fapt cresonul domestic, care are proprietăți similare, doar gustul este puțin mai “moale”. Frunzele mici și rotunde se culeg cat mai tinere , culese târziu ele devenind mai iuți și mai tari. Frunzele conțin vitamina C, B si carotină.


Caltunasii


14. Căltunaşii sau Conduraşul (Tropaeolum Majus) – este o plantă anuală, originară din Peru, cu ramificații lungi de pană la 3 m , este cățărătoare sau târâtoare. Are florile mari în formă de trompetă, portocalii cu un parfum acrișor special dar plăcut. Frunzele sunt verzi – albastrui, conțin vitamina C           și săruri minerale, având un gust picant putând fi folosite la asezonarea salatelor, sosurilor, la creme de branză sau omlete.


Limba mielului


15. Fetică – Limba-mielului (Valerianella locusta) – este o legumă, din frunzele sale se prepara salată și supe, care pe lângă gustul plăcut, dulce acrișor, au proprietatea de a alunga stresul și oboseala, datorită substanțelor pe care le conțin. Frunzele plantei sunt bogate în vitamina C, dar conțin și cantități importante de vitamina B 9, substanțe care îndepartează oboseala, revigorează organismul.


Loboda


16. Loboda (Atriplex hortensis ) –plantă erbacee înaltă de până la 30 cm, de la care se consumă doar frunzele cărnoase, triunghiulare, de culoare galbuie-verde sau roșie-violacee, în funcție de varietate.


Macris


17. Măcriş (Rumex scutatus) – denumire data plantei spontane (sălbatice), dar care se și cultivă datorită cererii, de la care se consumă frunzele acrișoarecare nu cresc mai mult de 25 cm în înălțime și au o culoare verde-albicios.


Nasturel


18. Năsturel (Nasturtium officinale/aquaticum) – plantă acvatică, mica cu lungimea intre 40-100 cm., cu frunzele mici, rotunde și verzi cu un gust piperat, din aceeași familie cu cresonul și coltunașii.


Salata papadie


19. Păpădie (Taraxacum officinale) – planta erbacee cu frunze verzi ,lunguiețe și crestate cu gust acrișor, se consumă în salate dar și în supe, în special primăvara.


Rucola


20. Rucola (Eruca sativa) – plantă sălbatică sau cultivată cu frunze verzi ,lunguiețe și crestate, cu o aroma ușor amăruie și piperată. Se folosește mai ales in mixuri de salată pentru a îmbunătăți cu aroma și cu frunzele ei delicate gustul final. Este un produs foarte perisabil de aceea se recomandă folosirea lui cât mai repede după achiziționare.


Stevia


21. Ştevia (Rumex patientia) – plantă erbacee salbatică sau cultivată cu tulpina înaltă și frunze mari ovale, având un gust acrisor se consumă în salate, dar și în supe și ciorbe, gătindu-se precum spanacul.


Untisor


22. Untişor (Ranunculus ficaria) – plantă erbacee cu frunze lucioase în formă de inima și flori galbene. Fruzele ei bogate în vitamina C se consumă             crude în salată mai ales primăvara în lunile martie-aprilie, perioadă în care conținutul lor nutritiv este cel mai ridicat.



http://bucatariadianei.com/invatam-a-deosebi-salatele/
#Curiozități, #Salată

Comentarii

Postări populare